24/02/2026
Povestea ne învață că fiecare lucru are timpul său, iar schimbările sunt firești și necesare. Chiar dacă iarna pleacă, ea nu este uitată, face loc primăverii, iar fiecare anotimp aduce propria frumusețe. 🌸❄️🌷
❄️ Iarna care întârzia să plece ❄️
A fost odată o iarnă pe nume Alba. Nu era o iarnă obișnuită, purta o mantie lungă de nea, avea obrajii roșii ca merele și lăsa în urmă sclipiri de gheață oriunde pășea.❄️
Când a venit luna martie, păsările au început să ciripească:
— E timpul să pleci, Alba! Primăvara ne așteaptă!🌿
Dar Alba oftează:
— Încă puțin… nu sunt pregătită.
Copiii își lăsaseră săniile lângă gard, iar ghioceii încercau timizi să scoată capul prin zăpadă. Soarele urca tot mai sus pe cer, dar Alba încă își scutura fulgii peste câmpuri.
Într-o dimineață, un ghiocel micuț a prins curaj și i-a spus:
— Doamnă Iarnă, nu vrem să pleci pentru totdeauna. Dar fiecare anotimp are rândul lui.
Alba s-a aplecat și a privit floarea firavă. — Mi-e teamă că, dacă plec, voi fi uitată, a șoptit ea.
Atunci au apărut copiii din sat. Au făcut un om de zăpadă mare și frumos, cu un morcov drept nas și un fular colorat la gât.
— Nu te uităm, au spus ei. Ne vom aminti de tine la fiecare fulg și la fiecare poveste spusă la gura sobei.
Alba a zâmbit pentru prima dată. Și, pe măsură ce zâmbea, mantia ei începea să se topească în picături strălucitoare.
— Bine… a venit vremea să las locul Primăverii.
Vântul s-a îmblânzit, zăpada s-a retras ușor, iar din pământ au răsărit flori colorate. În locul frigului a rămas doar o adiere răcoroasă, ca o promisiune că Alba se va întoarce.
Și așa, copiii au învățat ceva important: fiecare lucru are timpul lui, iar plecările nu înseamnă uitare, ci doar pregătirea pentru o nouă întoarcere.
Iar undeva, departe, Alba își strângea fulgii, pregătindu-se pentru iarna următoare. 🌨️🌷☘️ Text preluat
