28/04/2025
Vom lansa o colecție de ii reinterpretare,pentru ca portul popular romanesc este o inspirație deosebita.
O ie nu este doar o haină. Nu este doar pânză și fir. Este o taină cusută cu răbdare, o rugăciune a mâinilor, un legământ tăcut între femeie și străbunii ei. Să porți o ie cusută de tine înseamnă să porți un crâmpei de suflet, o poveste nespusă, o declarație de iubire pentru neamul tău.
În vechime, femeile nu coseau în grabă. Fiecare motiv, fiecare culoare, fiecare cusătură avea rostul și locul său. Cusătura era o meditație, o întoarcere către sine. Fetele începeau din copilărie să învețe arta cusutului, iar până la nuntă, cămășile le erau mărturie a hărniciei, a sufletului curat și a credinței.
Ia era o armură invizibilă. Nu apăra trupul, ci sufletul. În motivele geometrice sau florale, femeile ascundeau rugăciuni, vise, speranțe. Rombul le aducea rod, spirala – protecție, crucea – credință, soarele – lumină. Nu era o simplă împodobire, ci un cod vechi, transmis din mamă în fiică.
Când coși o ie cu mâinile tale, te întorci în timp. Te așezi alături de bunica și de străbunica, simți răsuflarea casei vechi, mirosul pânzei, trosnetul lemnului. Așezi în acea pânză nu doar fire, ci și gânduri, stări, întrebări. Te vindeci. Te regăsești.
Iar când o porți… te îndrepți. Ții capul mai sus, spatele mai drept. Devii conștientă de tine și de rădăcinile tale. Devii frumoasă în felul acela simplu, profund și curat, pe care nicio modă nu-l poate copia.
Ia nu e despre a avea. E despre a fi.
Despre a simți că porți cu tine o lume întreagă – și că ești parte din ea.
