"Bugăt de fain!"
Tăt aşa m-am gândit, de câte ori am mărs acas' şi-am văzut ce lucruri faine ştie să facă buna. Şi-apăi într-una din zile, stând cu buna la poveşti pe dormeză, mi-o vinit o idee mai dubaşă. Că dacă tăt nu ştiu io face aşe lucruri cinaşe, batăr cm ar fi să le fac cu buna laolaltă?
Şi une' n-o deschis mică Ioană puiucu' şi s-o apucat a scoate tăt făinoşagu' Ardealului: tăt o râză
şi-o zadie şi-un ferhang! Şi cingeauă şi păretare mi-o dat buna, şi cipcă şi tăt felu' de bulendre, tăte cusute de ie sîngură. "Musai să le iei tu, dragu' mamii şi să faci ce-i şti cu ele, că amu nu mai să pun pe păreţi şi p'în căsi, că mai de mult, amu zîc ominii că-s hâde şi n-oi mai ave' haznă de ele, barem cât am lucrat de le-am făcut pe tăte!"
Şi dac-o fo' musai, apăi le-am luat, să nu dau de bai cu mica Ioană. Aşe am căpătat io tăte minunăţîile lucrate de buna. Şi amu mă pun de le tomnesc, să arăt la tată lumea de une vin şi une mi-i drag tare, să vadă tăţi cm îi Ardealu': bugăt de fain.
