01/08/2026
Acum un an, eram pe alt front, cel plin de durere la propriu și figurat.
M-am ascuns sub rugăciune, speranță și m-a făcut să văd viața cu alți ochi.
Acum un an, m-am ancorat între lumi sub anestezie, cu cea mai mare teamă că poate nu o să mă mai întorc la familia mea.
Însă, dacă ascultați această confesiune cu liniște și atenție, pe care cu greu am putut să o spun, probabil o să vedeți ce înseamnă lupta cu agonia, anxietatea sau cu depresia, dar cu speranță ca să deschid ochii pentru ziua de mâine.
O să creez o amintire simbolică pentru prima mea miresică care a plecat prea devreme între îngeri și o să rog ca orice femeie, familie care îmi trege pragul casei să se roage pentru sănătatea familiei ei și în special a fetiței ei, care și-a pierdut mama mult prea devreme.
Din păcate alte suflete mai vesele și luminoase ar face-o, dar când boala te răpune, nu ține cont de cine ești, de statut sau de bani.
Îmi doresc asta, pentru că și Alexică putea să rămână fără mamă, dar încă firul roșu al vieții mele este mai lung, mai puternic și zilnic trebuie să mulțumesc lui Dumnezeu că pot să deschid ochii și să fiu lângă copilul și soțul meu.
Doamne ajută, multă sănătate și lumină în inimi. :-)
Mireasă pentru autism
La Căsuța din Copac
zile faptebune liniste
